LIFE CAN ONLY BE UNDERSTOOD BACKWARDS, BUT IT MUST BE LIVED FORWARDS. (Soren Kierkegaard)
But why should we try to understand our life ?
CONFUSION IS UNDERSTANDABLE; IT IS UNDERSTANDING THAT IS CONFUSING. (Confucius)
LIFE CAN ONLY BE UNDERSTOOD BACKWARDS, BUT IT MUST BE LIVED FORWARDS. (Soren Kierkegaard)
But why should we try to understand our life ?
CONFUSION IS UNDERSTANDABLE; IT IS UNDERSTANDING THAT IS CONFUSING. (Confucius)
Ce tip de întrebare preferi:
A FI SAU A NU FI ? … ACEASTA ESTE ÎNTREBAREA ?
sau
a fi sau a nu fi ? asta-i întrebare ?!
(eu o prefer pe a doua, ca un ignorant “postmodern”, “neîncrezător în metapovestiri” ce sunt)
…chiar foarte utilă. O scriu pentru ca vreau să o ţin minte, e importantă:
RESEMNAREA NU ESTE NICIODATĂ ATÂT DE PERFECTĂ CA ÎN CAZUL ÎN CARE FERICIREA REFUZATĂ ÎNCEPE SĂ PIARDĂ ÎN OCHII NOŞTRI CEVA DIN VALOAREA EI.
(din Pride and Prejudice)
“We can forgive a man for making a useful thing as long as he does not admire it.
The only excuse for making a useless thing is that one admires it intensely.
All art is quite useless.”
OSCAR WILDE
Cică îţi dai seama că ai talent atunci când simţi nevoia organică de a te exprima artistic. Adică atunci când ţi se face rău dacă nu pictezi, cânţi etc. Deşi de cele mai multe ori ţi se face rău şi după ce ai facut asta, când îţi dai seama ce rahaturi ai putut să scoţi.
Cred că toţi oamenii au printre nevoile de bază nevoia de a se exprima. Şi cel mai simplu mod de a face asta e prin artă. În fiecare zace câte un mic artist refulat, ratat (chiar şi atunci când e recunoscut de către ceilalti ca unul reuşit). Fiecare vrea sa se simtă special (vai, ce diferit sunt eu ! bla, bla…)
Fiecare dintre noi e un stereotip original.
De asta am început să îmi dau cel mai bine seama citind bloguri :)Şi atunci când vrei să exprimi asta rezultă o chestie « artistica ».Ironia stă în faptul că nimeni (nici chiar tu) nu poate înţelege chestia respectivă.
Adică Scheleiermacher avea maaaree dreptate când vorbea despre universalitatea neînţelegerii. (de asta e aşa mişto hermeneutica)
In era informaţiei cine bate: Ιmaginea sau Cuvântul ?
Revoluţia multimedia (“proces cu multe tentacule”) duce la subordonarea inteligibilului de către vizibil. Numai influenţa pe care o are televiziunea este suficient pentru a ne da seama de acest fapt. Însă devine homo sapiens o specie pe cale de dispariţie ? De câte ori nu auzim remarci de genu’ “tinerii de azi nu mai citesc”, “televizorul are un rol prea important în viaţa tinerilor”, bla, bla… Dar nu e chiar aşa. Dovada – tocmai explozia de blog-uri. Da, poate că nu se citeste destul dar se pare că se scrie din ce în ce mai mult. De ce au apărut atat de multe blogu-uri ? Ziceam înainte că e un joc, dar poate fi mult mai mult: terapie, mod de socializare.
Ceea ce încerc să spun este că homo sapiens încă există. Şi nici nu cred că poate fi vorba de o bătălie între homo sapiens şi homo videns, de trecerea de la o cultură scrisă la una a imaginilor, aşa cum se sugerează. Asta pentru simplul motiv ca Imginea şi Cuvântul sunt o pereche foarte reuşită (de asta cred că cinematografia este cea mai complexă artă).